Cea mai parte parte a tineretii s-a dus iar zorile vietii au apus…

Conform lui Levinson, viata omului adult trece printr-o serie de sectiuni sau etape in care acesta se schimba, se reinventeaza, isi cantareste deciziile, mediteaza asupra viitorului si in functie de intelepciunea pe care o are, isi adjusteaza viata.

Am gasit ca-i potrivit azi, sa fac o analiza a propriului parcurs pana la infricosatoarea varsta de 27 de ani. Spun infricosatoare deoarece este pentru prima data cand ma gandesc ca s-au adunat prea mult anii, si ca, parca am scapat ceva printre degete, parca am ratat ocazii si parca n-am luat intotdeauna cele mai bune decizii. Niciodata nu am facut mare caz din varsta biologica si am cautat sa evit subiectul in ceea ce ma priveste. Am zis ca nu-i relevanta …. Asta pana azi.

In urma cu aproape 3000 de ani, Regele Solomon scrijelea cuvintele:

“… caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.”

Azi, pot spune fara sa gresesc ca cea mai mare parte a tineretii mele s-a dus. Greu de admis dar buletinul nu minte.

Acum urmeaza, citandu-l din nou pe Levinson, perioada de tranzitie, de la prima parte a vietii de adult, la a doua, o perioada care are loc cam de la 28 la 33 de ani (plus minus). Am atasat sumarul teoriei lui Levinson sa o poti analiza si tu.

Screenshot 2015-07-14 22.11.09

In perioada aceasta, orice adult normal sta sa se intrebe:

  • Eu ce am facut pana acum?
  • Bun e drumul pe care am venit atatia ani?
  • Daca continui in directia aceasta ce se va alege de viata mea?
  • Puteavoi sustine o familie, trai cu sens si facand o diferenta?
  • Imi folosesc talentele si abilitatile in ceea ce fac, adica, le pun la treaba?
  • Ce imi place la viata mea si ce nu?
  • Mai sunt inflacarat de o viziune, de un scop maret ori au reusit facturile si clasa politica sa ma faca precum un borcan de castaveti murati: acru?
  • S-au dovedid lucrurile in care cred, demne de incredere?
  • Daca imi inchi ochii si plec azi seara, viata mea va servi drep un exemplu sau o avertizare pentru altii?

Perioada acesata din viata e un fel de rascruce, unde din nou trebuie sa iei hotarari majore cu impact al caror ecou se va auzi probabil tot restul vietii.

Contrar valului si curentului, eu cred ca de ziua ta nu trebuie sa te imbeti nici cu alcool si nici cu apa rece ….. ci mai bine sa te trezesti sa vezi, incotro… Sa nu ridici parahe ci privirea, sa nu faci cinste prietenilor ci sa-I faci cinste lui Dumnezeu, si vietii ce ti-a ingaduit-o.

Am spus si cu alte ocazii, ca fiecare om, de ziua lui, ar trebui sa fie incercat de urmatoarele 4 atitudini:

  1. Nemultumit – A fi multumit de tine insuti poate de nastere unei mandrii care incet dar sigur te ucide. Se stie doar ca mandria merge inaintea caderii. Sa fii nemultumit cu cat de mult ai facut si cat de mult te-ai straduit. Sa te doara rau toate vremurile de vegetatie … intelectuala, fizica, spirituala si de orice alta forma. Aceasta prima atitudine trebuie totusi sa te conduca la urmatoarea.
  1. Multumitor – Este o mare diferenta intre a fi multumit si a fi multumitor. Diferenta fundamentala este directia in care se indreapta multumirea, inspre tine sau inspre altii sau altcineva / altceva. Curentul umanist ne-a stricat de cap rau de tot facandu-ne sa credem ca noi suntem buricul pamantului si ca intreaga lume ar trebui sa se raporteze la noi. A fi multumitor este o conditie imperios necesara pentru a prinde curaj si aripi, pentru a te uita inapoi cu recunostinta si inainte cu credinta.
  1. Entuziasmat – De cate ori ma uit pe geam, de-atatea ori va vremuri bune venind. Viitorul trebuie sa ne entuziasmeze si nici decum sa ne paralizeze. Indiferent de cum ne este trecutul, viitorul ne este imaculat. Daca vom avea privilegiul de a trai, vom avea oportunitatatea de a indrepta lucrurile.
  1. Determinat – Sa poti sa te uiti in oglinda si sa iti promiti tie si celor dragi tie ca nu te vei da batut niciodata si ca vei reusi sa traiesti o viata exemplara. Ce moment mai bun decat de ziua ta sa iti promiti si sa iti iei noi angajamente. Defapt acesta este Anul Nou pentru tine nu 1 Ianuarie.

La inceputul articolului l-am citat pe Regele Solomon, insa doar partial; defapt intregul citat are mai mult sens:

Bucura-te tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placate ochilor tai, dar sa stii ca, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecata. Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau, caci tineretea si zorile vieii sunt trecatoare. Eclesiast 11: 9-10

Fiecarui om ii este dat sa aibe o singura tinerete, iar tineretea este o oportunitate nu o scuza …

Ce valoare mai are doctoratul? Nu-mi pierd vremea cumva?

De trei luni de zile, am inceput programul doctoral in SUA. E un timp prielnic pentru a revizui acest parcurs.

  • Ce am invatat?
  • Cum este diferit un program doctoral fata de master sau licenta ori educatia autodidacta (includ si participarea la evenimente educationale)?
  • Este rentabila investitia financiara?
  • Care sunt cele mai mari provocari?
  • Ce urmeaza?

Azi voi schita un raspuns pentru prima intrebare urmand ca in viitoare postari sa raspund si celorlalte.

Ce am invatat?

In primul rand am aflat cum arata un program doctoral si am ajuns la o intelegere profunda a importantei acestor studii. Pe scurt si in cifre:

  • 30 de cursuri de specialitate, fiecare focalizate in sociologie aplicate in directia specializarilor mele (antreprenoriat, management, dezvoltarea talentelor, comunicare)
  • Fiecare curs are ca livrabile in medie 4 articole. 4 x 30 = 120 de articole
  • Un articol are in medie la bibliografia sa 20 de carti de temelie si cel putin 5 -10 articole academice recente , plus cercetari originale acolo unde este cazul.
  • Pana la terminarea programului asadar voi citi / parcurge o medie de 3000 de carti si 750 de articole academice.
  • Fiecare articol are in medie 10 pagini, asta insemnand 1200 de pagini scrise conform cerintelor academice.
  • Vor avea loc doua calatorii pentru studii si cercetare, prima la Oxford University in Marea Britanie iar a doua in Washington D.C. la “Library of Congress” (cea mai mare biblioteca din lume)
  • Dupa finalizarea cursurilor sau in paralel, urmeaza conturarea problemei si formularea intrebarilor care necesita un raspuns in vederea cercetarii finale pentru teza de doctorat. Aceasta lucrare este rezultatul eforturilor de intelegere si cercetare a studentului.
  • In medie, o teza de doctorat are 300-500 pagini. Totusi am rasfoit si teze de doctorat de 2000 de pagini.

La momentul in care redactez aceasta postare, sunt in procesul de finalizare a primelor 5 cursuri. Articolul s-ar lungi nefiresc de mult daca as insirui toate lucrurile invatate pana acum.

Valoarea primita in acest timp este greu de cuantificat, in momentul de fata. Interactiunea cu profesorii, cu sistemul educational si metodele folosite mi-au aratat ca am foarte multe de invatat in orice domeniu pretind ca am oarecare habar.

Sunt impresionat de dedicarea profesorilor si expun un mic exemplu: am primit feedback pentru un articol , feedback ce se intindea pe 5 pagini pline cu idei, sugestii si felicitari. Cred ca i-a luat profesorului cel putin o ora redactarea si cercetarea in vedrea unui feedback atat de complex.

M-am intrebat apoi de ce nu am mai intalnit aceasta metoda, de ce profesorii in general dau numai note si atat, fara un feedback aferent si atat de necesar!?

Este o provocare pentru profesori dar este aur curat pentru studenti. Doar feedbackul respectiv mi-a raspuns multor intrebari si mi-a dat o directie mai clara in subiectul de studiu.

In momentul de fata, imi traiesc visul, un vis ce pana nu de mult l-am crezut imposibil de-a dreptul. Corigent la mate, multe medii de 5 si 6, fara ambitii si considerand scoala o pierdere de vreme …

Pe tine ce te motiveaza; te mai motiveaza ceva? Tu cum iti planifici dezvoltarea prin educatie? As vrea asa de mult sa vad oameni dornici sa se educe, sa o faca corect, nu influentati de toti educatorii comerciali ce se perinda pe Facebook de dimineata pana seara avand idei superficiale si strategii ce palesc.

Ce-ar fi sa iei o foaie de hartie si sa iti revizuiesti onest progresul de pana acum, sa gasesti ce anume ar trebui sa faci in perioada urmatoare pentru a merge pe calea cea buna, pentru a reveni pe calea cea buna sau pentru a ramane ferm pe calea cea buna.

Educatia adevarata de transforma nu te incurajeaza sa te conformezi turmei. Si pentru subiectul acesta “Conformare vs Transformare”am inceput sa scrijelesc cateva randuri. Poate va fi de folos.

Intelepciune in tot ce intreprinzi!

Telling is not selling! Sau despre barierele în comunicare. [Guest post]

Cei mai mulți oameni sunt de acord că între două persoane comunicarea trebuie să fie extrem de simplă pentru a fi eficientă. Este o mare diferență între a vorbi și a comunica. La fel între a povesti şi a vinde. Atunci când comunici, transmiţi în mod evident acel tip de informaţii verbale şi non-verbale, încât obții de la persoana sau persoanele cu care vorbești exact reacţia pe care o doreşti, fie că e vorba de o glumă, o vânzare sau acceptul semnării unui contract. Diferenţa constă în aceea că atunci când doar vorbim avem tendinţa de a ridica ziduri de comunicare între noi, care ne împiedică în a transmite esenţialul, cu o claritate de cristal.

Comunicarea eficientă se confruntă cu mai multe tipuri de bariere.

Cele mai uşor de identificat sunt barierele fizice: uși închise, pereți, ziduri construite, parole de acces, etc. Ele au rolul de a stabili o distanță între oameni, o separare şi se împotrivesc obiectivului comunicării eficiente. Suntem cu toţii de acord că oamenii au nevoie de propriile lor zone de intimitate la locul de muncă, dar amenajarea unui birou care să elimine barierele fizice este primul pas în direcția deschiderii în comunicare. Recent, mai precis în ultimii ani s‑a dezvoltat conceptul de „spaţiu deschis”, prin elaborarea unui design intenționat degajat de obstacole vizuale, exemplul fiind deja cunoscutele ghişee fără geamuri. Acest aspect arhitectural influenţat de comunicare demonetizează compartimentarea spaţiului în favoarea birourilor grupate în jurul unui spațiu central. Astfel fiecare individ are propriul spațiu de lucru dedicat şi nu există bariere vizuale ce ar putea împiedica colaborarea cu colegii. Se încurajează prin acest model o mai mare deschidere și transparenţă, mult mai adecvat contextului actual de lucru în echipă.

Al doilea tip de bariere sunt cele perceptuale, aşadar interne. Cu siguranţă vi s-a întâmplat să vă aflaţi într-o situaţie în care persoana cu care vorbiți să nu vă înțeleagă sau să nu fie interesată de ceea ce aveţi de spus, comunicarea sfârșind în acest caz, prin sabotarea subconștientă a efortului de împărtăşire a punctului de vedere, deci şi a acţiunii . Acest lucru s-a datorat, poate, fie folosirii unui limbaj sarcastic, de desconsiderare sau chiar criptat, ceea ce a dus la pierderea pe parcurs a partenerului de discuţie. Nu sunt puţine exemplele când două persoane urlă una la alta, fără să comunice altceva decât faptul că percep diferit realitatea.

Barierele lingvistice par inerente, când vorbim despre persoane care  nu vorbesc aceeaşi limbă, dar există bariere lingvistice ascunse de care nu suntem întotdeauna conștienți, acele sugerări care nu funcţionează decât în acelaşi context lingvistic. Dacă lucrați într-o industrie bogată în jargon sau limbaj tehnic, trebuie să vă preocupaţi constant de evitarea folosirii acestor cuvinte atunci când vorbiţi cu cineva din afara industriei respective. Imaginaţi-vă că vorbiţi în acest jargon unui copil de 2 ani care, în ciuda faptului că ascultă, nu înţelege nimic. Cum s-ar putea transmite aceste concepte fără a ne baza pe jargon? O narațiune clară şi directă este de preferat unei înşiruiri de termeni de specialitate de neînțeles.

Barierele culturale sunt rezultatul convieţuirii reale a celor mai multe persoane într-o lume tot mai mică. Vorbim de culturi diferite atunci când este vorba de o cultură de la nivelul societăţii şi pur și simplu când este vorba de cultura organizaţională a unei firme. Aceste diferenţe de cultură pot împiedica comunicarea eficientă. În aceste cazuri, este extrem de important să găsim un teren comun, un punct de referinţă în vorbire de unde să se înceapă construcţia comunicării. În situațiile efective de lucru, identificarea unei probleme și găsirea în comun a unor soluţii este un mod foarte eficient de a rezolva problema comunicării, care poate astfel răsturna rapid orice bariere culturale sau instituționale. Pur și simplu, oamenilor le plac rezultatele.

Barierele de gen au devenit o problemă în ultimii ani. Există posibilitatea ca un bărbat să interpreteze greșit cuvintele unei femei, sau invers. Bărbații și femeile au tendința de a-şi forma gândurile în mod diferit, iar acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se comunică între sexe diferite. Această diferență are de-a face cu modul în care creierul fiecărui sex se formează în timpul sarcinii. În general, bărbații sunt mai buni la vederea spațială și la interpretarea conceptelor abstracte, cum ar fi matematica, în timp ce femeile excelează în folosirea limbajului, învăţarea limbilor străine și în zona emoțională. Cu toate acestea, în domenii de vârf, profesioniştii tind să aibă procese similare de gândire, indiferent de gen.

Barierele emoționale pot fi extrem de greu de depășit, de aceea sunt importante de identificat la începerea unei conversații. Suntem adesea învățați, prin educaţia primară, să ne controlăm cuvintele care ne ies pe gură. Depăşirea acestei frici este dificilă, dar absolut necesară. Totul este de a avea încredere deplină în ceea ce spui și de a fi îndreptăţit în a o spune. Oamenii adesea nu sunt siguri pe ei, manifestând trac. Doar având încredere deplină în tine, în ceea ce ai de spus, vei fi capabil să comunici în mod clar, fără a fi prea implicat emoţional.

Barierele interpersonale sunt cele care ne țin în cele din urmă să nu ajungem la comunicarea desăvârşită. Trebuie să ne deschidem, nu doar pentru a fi ascultaţi ci şi pentru a asculta pe alții. Alături de barierele emoţionale, cele interpersonale sunt cele mai dificil de schimbat. Unii oameni îşi petrec întreaga lor viaţă în încercarea de a depăși o slabă imagine de sine sau o serie de prejudecăți adânc înrădăcinate cu privire la menirea lor în lume. Ei sunt incapabili de a păstra legături reale şi autentice cu oamenii, deoarece au prea multe percepții false. Din fericire, leacul pentru acest caz este mai multă comunicare. Prin cooperarea cu alții, vom afla care sunt punctele noastre forte și respectiv punctele noastre slabe. Acest lucru ne va permite ulterior să dăm mai departe ideile noastre într-un mod clar şi simplu. Pur şi simplu!

Comunicarea este o stradă cu dublu sens. Pentru ca alţii să se deschidă spre tine, trebuie să fii tu în primul rând deschis către alţii. Prin depășirea barierelor de comunicare vă veţi asigura că ceea ce vi se spune este exact  – ca transmisie, ca mesaj – cu ceea ce aţi auzit şi de asemenea, mai important, cu ceea ce aţi înțeles (ca sens), de la persoana cu care comunicaţi. În acest fel, puteți fi siguri că punctul dvs. de vedere a fost corect, clar şi neechivoc exprimat.

Eugen ANTAL

 Antreprenor, traeugeniner şi speaker. fondator al clubului de oratorie Oradea Toastmasters. Purtator de cuvânt la Federatia Patronilor Bihor. Pasionat de comunicare, leadership, management de proiecte. Moto-ul său : „Lucrurile pot să nu fie neaparat perfecte, dar e musai să fie perfectibile pentru a străluci prin performanţă.”

Drive-Thru …

Ai intrat cel putin odata pe la McDrive? Daca da, de ce?

Eu am facut-o in repetate randuri cand ma grabeam si nu vroiam sa pierd timpul la un restaurant pentru a comanda / astepta dupa mancare. Ramai in masina, cobori geamul, comanzi iar in scurt timp esti servit. Cam acesta este principiul Drive-Thru. Rapid, simplu, eficient.

Cei care au creeat acest concept au stiut ce fac. Oamenilor de regula nu le plac cozile (desi pentru unii trezeste o nostalgie aparte statul la coada) , sunt grabiti si vor sa depuna cat mai putin efort in activitatile conexe care nu sunt foarte importante pt ei.

Americanii au extins aceasta intrebare si au dat cateva raspunsuri. Care sunt activitatile conexe pe care oamenii de regula nu le fac cu o pasiune deosebita?

  • Mancatul (in special in interrvalul orar de munca)
  • Plata facturilor si utilitatilor
  • Depunerea / ridicarea banilor de la banca
  • Mersul la farmacie
  • Mersul la service auto
  • Si altele

Stiu ca unele operatiuni le poti face si de acasa pe intenet insa nu toate pot fi facute online si nu toti oamenii folosesc acele servicii. Cel putin deocamdata.

De cand am ajuns pe aici, am fost surprins sa vad ca mai toate punctele numite sus au si servicii Drive Thru:

  • la oficciul de utilitati poti plati prin drive-thru (gaz, current etc)
  • la banca … poti merge prin drive-thru
  • la farmacie poti merge prin drive-thru
  • la zeci de restaurante … da ai ghicit, drive-thru

Am fost mirat de toate acestea dar le-a pus capat mersul la service pt schimbatul uleiului: drive thru!! Greu de acceptat pt mine, cel caruia ii place daca s-ar putea sa se bage cu mecanicii pe sub masina sa vad ce se intampla.

Dar asta am facut: am intrat in service printr-o parte, am oprit motorul, un baiat s-a ocupat de golirea uleului vechi, un altul a venit a pus un cititor de cod de bare la masina care i-a spus cat ulei si ce tip de ulei am nevoie, ce filttre etc. In mai putin de 10 minute toate operatiunile erau gata si eu nici nu coborasem din masina.

Acum, sa intelegeti de unde vin: in mintea mea erau doar doua servicii drive thru: McDonals si spalatoriile automate, atat! Atat am avut in Romania. Aici aproape toate activitatile conexe le poti face prin drive thru….

Fara sa incep o dezbatere pe subiectul acesta, cred ca acest cocept de drive thru salveaza zilnic mii de ore pentru americani.

Ce fac cu orele salvate? Treaba lor, eu stiu ce fac cu timpul meu eficientizat.

Tu ce ai face daca ai avea sa zicem 2 ore in plus datorita eficientei afacerilor cu care interactionezi?

Apropo, businessul cu schimbatul uleiului in drive thru l-as deschide oricand in Romania, si cred ca l-as face francize in cele mai importante orase. Daca esti interesat de iee da-mi un email, poate-l punem pe picioare impreuna!

Am gresit, recunosc, nu este prima data …

Cand ai auzit ultima data pe cineva spunand aceste cuvinte? Daca erai nervos pe el/ea, dupa ce ti-a spus acestea ti-a trecut cumva supararea? Te-a dezarmat?

M-i s-a intamplat zilele trecute …

Din nou, o poveste despre customer service in Statele Unite ale Americii.

De 2 zile observasem ca masina se comporta ciudat, atat in timp ce stationez cat si atunci cand o conduc. Volanul si cam toata partea din fata trepidau destul de tare. Dupa cateva mile, s-a aprins in bord si mesajul de avertizare a unei probleme la motor. Cand vad astfel de semnale ma ia cu calduri pentru ca stiu cat de complicat e un motor si ce complexe pot fi problemele ca sa nu mai vorbim despre costurile reparatiei.

Mi-am facut curaj si am mers sa verific cu un tester care era eroarea si problema. Apropo, in SUA testerul nu te costa nimic. Mergi la un anumit magazin de piese auto (un brand anume, cu filiale in toate orasele si oraselele din zona) si le spui sa iti puna testerul pe masina. Nu esti obligat sa cumperi nimic de la ei. Este un serviciu gratuit. La noi in Romania operatiunea costa in cel mai fericit caz 50 RON la un service de garaj.

Rezultatul testerului: cilindrul nr 8 nu functiona …. Transpiratii…

Am intrat la un atelier auto si am discutat cu mecanicul. In mai putin de 5 minute mi-a facut o lista cu piesele necesare si costul. Am decis sa o repar chiar atunci.

Au ajuns piesele, iar maestrul s-a apucat de treaba. Dupa cca o ora a inchis capota masinii, mi-a zambit si am stiu ca sunt gata de plecare!

In drum spre casa imi spuneam: “ce repede (nu si ce ieftin neaparat) am scapat, imi place viteza si eficienta lor”. Nu bine mi-am terminat monologul ca o lumina ma orbeste … o lumina din bord … da, semnalul de defectiune la motor. J

Fiindca aveam altceva planificat am hotarat sa revin a doua zi la mecanic.

La urmatoarea vizita, erau 3 mecanici in jurul masinii fiecare cautand problema la radacina. Dupa 4 ore s-au dat batuti, aveam nevoie de alte teste pe care ei nu erau autorizati sa le faca.

Foarte frustrat m-am intors acasa si l-am luat pe Google la puricat sa vad cine a mai avut aceasta problema si cum a remediat-o.

Am cautat si o diagrama a motorului care arata locul si ordinea cilindrilor. Vezi mai jos:

9a8f649

Dupa cateva secunde realizez grozavia petrecuta!

In tot acest timp, mecanicul si mai apoi mecanicii au lucrat la cilindrul 4 si nu 8, care este in partea opusa dupa cum se vede in imagine.

Cu o falca in cer si una in pamant am mers sa imi iau intariri, ajungand la magazinul de piese auto renumit si intrebandu-I pe specialist, unde este pozitionat cilindrul 8?!! Fara sa clipleasca Jose mi-a spus ca e in spate partea stanga, cel mai aproape de sofer! Exact cum arata diagrama. Ma gandeam deja la avocati si cum o sa ii dau in judecata pe cei de la atelierul auto cu pricina.

I-am cerut lui Jose o copie a diagramei motorului masinii mele, oficiala, pentru a avea o dovada clara.

In 20 de minute eram la atelierul auto: m-am indreptat inspre mecanic fiind gata de o avalansa de reprosuri.

Am fost totusi politicos, si diplomat, si i-am explicat situatia: S-a uitat lung la mine fara sa clipeasca, si-a aplecat capul in pamant si a spus: Da domnule, aveti dreptate! Am gresit, recunosc, nu este prima data cand gresesc diagnosticul unei masini ori decizia sau munca mea.

A venit la masina, s-a uitat la cilindrul 8 cel adevarat de data aceasta si a inceput sa-l repare. S-a oprit pentru cateva clipe, m-a privit in ochi si mi-a spus:

  • Aveti tot dreptul din lume sa fiti suparat sa fiti nervos si sa rabufniti. Totusi apreciez ca nu ati facut niciunul din aceste lucruri ci dimpotriva v-ati aratat foarte intelegator. Ma pun in locul dumneavoastra, trebuie sa fi fost tare ingrijorat si frustrat de cele intamplate.

In momentul acela am stiu ca sunt un idiot, un egoist si un falimentar la lectia empatiei si a judecatii corecte.

Sa ne gandim putin: ar vrea vre-un mecanic sa puna un diagnostic gresit, cu riscurile aferente? I-ar face cineste asta reputatiei lui de specialist? Era el un om necalificat? Cred ca raspunsul este NU.

Deasupra tututor este om, iar un lucru pe care oamenii il au in comun este predispozitia spre a comite greseli, de cele mai multe ori involuntare. Poate avuse o zi proasta acasa, poate ca ii era copilul bolnav si asta il macina tot timpul. Poate nu i-am comunicat eu suficient de clar rezultatul testerului si el nu a inteles bine. Nu are sens sa despicam firul in patru.

Cu fata plina de rusine i-am spus ca eu ii sunt recunoscator pentru ca fara a incerca macar o clipa sa se justifice si-a recunoscut greseala si s-a apucat de treaba sa o indrepte.

Atitudinea lui nu numai ca m-a dezarmat dar mi-a dat o lectie importanta in interactiunea umana: daca ai gresit, recunoastre! Nu fii atat de orgolios pentru ca nu esti perfect si comiti greseli, probabil zilnic.

Cel mai important nu este sa aflam cine este de vina, cel mai important este sa rezolvam greselile chiar daca am gresit anterior.

Rezultatul acestei intamplari apparent nefericite? M-am ales cu un mecanic de incredere pe care stiu ca pot conta de acum inainte, masina merge ceas iar eu am invatat / repetat o lectie sanatoasa: daca ai gresit, ai taria sa recunosti.

Tu ce parere ai, tie iti este greu sa recunosti cand gresesti?

O afacere care ma enerveaza

Cand mai aud cate o idee de afacere nonconformista ma bucur asa de mult in inima mea antreprenoriala. Vad cum oamenii observa probleme si le rezolva intr-un mod atat de creativ prin afacerile lor.
Am auzit de afaceri in care antreprenorii confectioneaza genti de tip postas din prelate de camion. Aceasta afacere a venit ca raspuns la problema scrisorilor udate din Elvetia. Vezi aici si minuneaza-te: FREITAG! Au magazine prin toata lumea.
Mai am in minte si alte exemple pe care probabil odata am sa le pun intr-un articol. Azi insa vreau sa vorbesc depre o afacere enervant de creativa 🙂

Spune-mi, t-i s-a intamplat vreodata sa iti uiti undeva bagajul? In parc, in hotel, la mall (cand imi amintesc de costumul preferat de cca $500 uitat la curatatorie si acum imi dau lacrimile :), in gara  sau in tren (si aici am experiente)  sau oriunde altundeva?
Am putea face o intreaga filosofie pe tema aceasta … de ce ne uitam lucrurile pe unde mergem … dar nu are sens acum sa explicam  realitatatea aceasta. Zilnic mii de oameni isi uita pe undeva cate ceva. Aceasta este realitatea, din cand in cand ni se scurt circuiteaza ceva in memorie si uitam… avem acest defect.

In fiecare zi, pe parcursul a 24 de ore, sunt aproximativ 2 milioane de oameni care calatoresc cu avionul. Probabil un bun procent din cei 2 milioane nu zboara zi de zi sau in fiecare luna cu avionul ci zborul pentru ei este un moment deosebit, unic pentru unii, incarcat de emotii pentru altii (revederi, mutari etc). Un alt procent din cei 2 milioane patesc scurt circuitul mentionat adineaori chiar atunci cand calatoresc. Asa se face ca zilnic sunt mii de bagaje uitate ce raman in aeroporturi dupa ce toata forfota aterizarii a trecut. Unii revin sa isi caute bagajele, altii dau compania de transport sau aeroportul in judecata insa sunt unii care uita complet sau isi amintesc mult prea tarziu.  Dupa 90 de zile in care nu mergi sa iti soliciti bagajul, entitatea care il depoziteaza este libera de orice responsabilitate asupra bagajului. Astfel raman bunuri ale nimanui.

O famlie din Alabama USA, a sesizat acest lucru in urma cu 40 de ani iar de atunci au dezvoltat o afacere prospera:

* Cumpara din intreaga lume de la extreme de multe aerioporturi bagajele nerevendicate si libere de responsabilitate
* Le transporta pe toate in Alabama
* Le desfac si se minuneaza
* Sorteaza bagajele si lucrurile gasite (hainele le pun la spalat)
* Vand continutul bagajelor in faimosul magazin al lor Unclaimedbaggadge.com in  Scottsboro Alabama.

* Ofera servicii suplimentare in magazinele lor, gen: consultant de imagine pt 90 de minute GRATUIT si multe multe alte servicii care te fac sa te simti deosebit.

Intrebarea este: ce se gaseste in aceste bagaje?
Haine, electronice, produse de ingrijire corporala, bijuterii, bani, si cate si mai cate.
Toate  aceste lucruri sunt vandute mult sub pretul lor real; imi spunea azi un nou prieten ca si-a cumparat un costum Christian Dior, o serie de alte aceesorii si electronice pentru $70!!

Daca povestea s-ar termina aici chiar m-ar enerva aceasta afacere  in care o mana de oameni fac bani pe spatele sau scurt circuitul altora. Siteul vorbeste de cazuri in care au gasit bagaje cu continut de $60.000 iar ei l-au cumparat de la aeroport cu cativa dolari.
Insa aceasta companie doneaza bani, bunuri si sprijina comunitatea si cateva organizatii anual. Dau dovada de solidaritate civica si intind o mana de ajutor acelor oameni din societate care sunt defavorizati. Asta o face o afacere admirabila!

Te invit sa mergi pe siteul lor sa citesti mai mult despre ei, iar daca ajungi prin zona Atlanta sa stii ca e la mai putin de 100 de mile departare. 🙂

P.S. – noi ne-am programat o vizita peste o saptamana, sunt curios sa vad afacerea aceasta in actiune. Probabil voi reveni cu un articcol.

Customer service that sticks!

De o luna de zile suntem in Statele Unite. Inca ne acomodam. In acest timp am avut experiente una si una insa ceea ce s-a intamplat azi parca le-a pus capac si am decis sa scriu despre cum poate un angajat cu salariul minim pe economie sa faca o diferenta atat de mare!

Contrar celor mai multe opinii, si in SUA trebuie sa cauti mult dupa aumite produse: ma refer la brand / categorii etc.

Pe la orele amiezii eram intr-unul din magazinele populare din zona cautand un anumit produs. La intrare am dat peste un tanar de vreo 17 18 ani ce se sprijinea de un mop de sters podelele, luand probabil o pauza. L-am intrebat daca au produsul respectiv in magazin si mi-a raspuns ca nu-I sigur (era normal, el era responsabil de sters pe jos nu de raioane cu produse). M-am strecurat printre raioane in cautarea produsului si dupa cca 15 minute am ajuns la concluzia ca nu-l aveau.

M-am indreptat oarecum dezamagit spre iesire iar acolo m-a intampinat din nou tanarul nostru. Parca ma astepta. I-am spus pe un ton usor frustrat ca nu au produsul in magazin, lasandu-l sa inteleaga dezamagirea mea.

Vizibil preocupat de situatie, m-a insotit inspre parcare sa imi explice cum sa ajung la un magazin in care am sanse foarte mari sa gasesc ceea ce caut. Dup ace i-am ascultat indicatiile si am uitat jumatate din ceea ce a spus, am zis ca urc in masina si ma intorc acasa. Doar ca gestul lui urmator m-a socat: a scos din buzunar un stiky note (post note lipicios mic patrat) verde pe care scrisese indicatiile precise si numele magazinului. Asta in cele 15 minute de cautare….. Uau …

Stai putin:

  • Era responsabilitatea lui? – NU
  • Era in fisa postului lui? – NU
  • Era obligat sa ajute inca un client ciudat? –NU
  • Era platit in bonusuri suplimentare pentru activitatea aceasta? – cu siguranta NU
  • Putea sa taca si sa isi vada de podele? – DA
  • A vrut sa stie ca indiferent de munca pe care o are, el trebuie sa ajute si sa resolve probleme? – categoric DA

M-am uitat in ochii lui si i-am zis: Tinere (young man 🙂 … ceea ce ai facut tu poate n-a fost mare branza pentru tine, dar pentru mine a facut toata diferenta!

Cred ca e o chestiune de timp pana cand va trece de la managementul lustruitului de podele pana la conducerea magazinului.

Pe ce se bazează succesul tău?

Pe ce se bazează succesul tău?

7,290,531,450 de oameni trăiesc pe planeta noastră în momentul în care am tastat această propoziție, conform http://www.worldometers.info. 26.01.2015 ora 00:45.

Ce avem în comun, ce ne diferențiază, ce mesaj înțelegem cu toții, ce porniri și dorințe avem?

Unul dintre lucrurile pe care le avem în comun, toți cei vii, toți cei care suntem sănătoși din punct de vedere mental, este că ne dorim să avem succes. Am adresat această întrebare oamenilor din peste 10 țări cu care am interacționat în seminariile sau prelegerile ținute: Care dinntre voi NU își dorește să aibă succes? Din peste 1000 de oameni care au auzit această întrebare, niciunul nu s-a ridicat în picioare să îmi spună: Eu, eu vreau să fiu un ratat, eu vreau să fiu ultimul pe oricare listă!

Bazându-mă pe această cercetare și nu numai, afirm fără să greșesc faptul că toți oamenii vor succesul.

Două întrebări se ridică în mintea mea:

  1. Ce este succesul?
  2. Pe ce se bazează succesul celor care deja îl au?

Să le luăm pe rând:

Definiția succesului nu este unanim acceptată. Câți oameni vii atâtea definiții.

Pentru unii a avea succes înseamnă o anumită cifră în contul bancar, pentru alții o anumită calitate a relațiilor de familie, pentru alții un număr de kilograme, un număr de fani, un număr de likeuri, o poziție, o mașină sau un obiect. Pentru unii succesul înseamnă o stare sufletească, pentru alții copiii realizați și lista poate continua cu definiția fiecăruia dintre noi.

Dex-ul ne dă următoare definiție limitată: SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă.

Din ceea ce am citit eu, definiția ce mi-a convenit cel mai mult a fost cea dată de Earl Nightingale (pionier în industria dezvoltării personale):

Succesul este realizarea progresivă a unui ideal sau obiectiv demn, respectabil pe care îl ai.

Cum ți se pare? Dintr-o dată parcă nu mai este necesar să ne batem în definiții pentru că succesul trebuie definit de noi înșine.

Există un succes suprem care este deasupra tuturor? Dacă mă întrebi pe mine îți voi spune că da, însă acesta este punctul meu de vedere și credința mea, s-ar putea să nu o împărtășești și tu.

Pornind de la această definiție a lui Earl Nightingale, am putea explora mult însă ultimul lucru pe care îl menționez aici este că, după definiția lui, doar oamenii cu idealuri demne și obiective respectabile se califică pentru succes. În rest, cine nu le are …. Să și le fabrice!

Dar hai să vedem pe ce se bazează succesul celor care deja îl au?

Am citit câteva sute de cărți, printre care, multe biografii ale unor oameni ce au făcut istorie. Am întâlnit alte sute de persoane cu realizări notabile, oameni care îți insuflau un respect și o admirație doar prin simpla prezență în încăpere. Pe scurt oameni cu mult succes.

I-am analizat și “i-am întors pe o parte și pe cealaltă” să îmi dau seama de ce au succes?

Am ajuns la o concluzie: proprie și personală, limitată dar esențială. Succesul oamenilor se bazează în principiu pe 3 lucruri:

  1. Obiective

Cum să ai succes dacă tu nici măcar nu îți propui acest lucru? Cum să ai succes când nu ai idealuri? Aceasta este prima condiție a succesului după definiția dată mai sus.

Vrei să ai succes, chiar vrei să ai? Atunci poftește și notează-ți în maxim 5 puncte idealurile și obiectivele pe care dacă le-ai atinge ai fi un om de succes.

Dacă nu faci acest exercițiu simplu, primordial, de notare a obiectivelor cu seriozitate, atunci nu mai are rost să citești continuarea. Nu vreau să fiu arogant sau rău însă îți va fi imposibil să tragi într-o țintă pe care nici nu o ai.

Este greu și nu știi ce să scrii? Excelent, înseamnă că te frămânți și nu vrei să dai drumul pixului să scrie orice. Gândește-te întreaga săptămână la acest subiect și revino la foaia de hârtie și scrie / rescrie / șterge/ completează. E viața ta, este succesul tău, este bucuria ta, tu ești regizorul.

Ai reușit să notezi rapid pentru că știi bine ce vrei? Excelent! Putem merge mai departe.

  1. Obiceiuri

Din 100 de oameni cred că cel puțin 50 îți pot spune în mare ce vor și ce i-ar face fericiți și de succes. Adevărat, unii îți vor spune mai mult și ce NU vor dar aceasta este altă supărare.

Dacă ne-am extinde întrebarea, sunt curios câți ar avea răspunsuri pertinente: Care sunt obiceiurile pe care trebuie să le deprinzi, dezvolți sau păstrezi, pentru a avea succes, pentru a atinte obiectivele descrise la punctul 1?

Este irațional să spui că vrei succesul dar să lași să treacă zile și săptămâni poate chiar luni de zile, și să nu pui osul la treabă să faci ceva pentru acele idealuri sau obiceiuri.

Îngăduie-mi două întrebări la care te rog răspunde-ți în scris pe aceiași foaie: Care sunt obiceiurile de care am nevoie pentru a mă duce mai aproape și până la idealurile și obiectivele mele? Le ai?

Obiceiurile sunt precum autovehiculele. Ele sunt capabile să ne ducă din punctul A în punctul B sau C. Doar că obiceiurile sunt de două feluri: sănătoase și distructive. Cu o logică simplă ne dăm seama că un obicei rău nu are cum să te ducă la o destinație bună.

Te încurajez clarifică ce obiceiuri ai nevoie și mai apoi luptă să le deprinzi și să le întreții. Fie că e vorba de un timp zilnic de exerciții, o sumă economisită lunar, anumit număr de cuvinte scrise zilnic, număr de telefoane date, anumite tipuri de alimente …. tu știi mai bine.

Obiceiurile bune sunt greu de format însă este ușor să trăiești cu ele pe când obiceiurile proaste sunt ușor de format dar e tare greu să trăiești cu ele.

  1. Personalitate

Cum să îți atingi obiective sau cum să îți dezvolți obiceiurile cheie dacă nu îți cunoști punctele forte și limitările?

Un om pe care îl apreciez mult, spunea la un moment dat: Istoria nu este făcută de majorități, istoria nu este făcută nici chiar de minorități, istoria este întotdeauna făcută de personalități!

Îți dai seama? Oamenii care se cunosc pe ei înșiși propriile puncte forte și cunosc unde zace marele potențial personal, reușesc să schimbe cursul istoriei. Nu mă refer numai la istoria universală ci vorbesc și de istoria familiei, a orașului, a propriilor persoane.

De mai bine de 4 ani, am sprijinit sute de oameni în procesul cunoașterii propriei personalități și trăsături comportamentale folosind instrumente validate științific și în același timp foarte ușor de înțeles și folosit.

Primesc din când în când câte un email sau un telefon de la acești oameni care îmi povestesc despre reușitele și progresele lor. Asta mă bucură enorm.

Duminică, 1 Februarie voi ține ultimul training ce l-am intitulat Personalitatea mea – Succesul meu, la Suceava. Dacă ești din zonă, te încurajez să participi, dacă știi pe cineva de acolo, da-i de știre, îți va fi recunoscător.

La final de articol, te întreb, nu-i așa că succesul nu e atât de complicat?

Știu că ai încă multe întrebări, știu că te confrunți cu probleme sau situații greu de pus în cuvinte și poate că ești pe punctul de a renunța la tine și visurile tale, am fost și eu acolo. Ce îți pot spune este că dacă nu lupți îți irosești și orice șansă de a câștiga.

Continuă, mergi mai departe și nu te da bătut!

Cu prețuire,

Ionuț Breb

Cei trei PILONI ai vieții unui tânăr (partea 4/4)

Cel de-al treilea PILON – Prietenii

Dacă te-aș întreba care sunt cele mai importante 5 lucruri din viața ta de tânăr, sunt sigur că în acest top ai pune și prietenii. 99% din tineri ar avea acest element în topul lucrurilor importante.

Nu este un lucru greșit, defapt, este un lucru cât se poate de pozitiv să ai relații de prietenie. Suntem ființe sociale, avem nevoie de a relaționa, de a comunica, de a ne împărtășii temerile sau visurile cu semeni apropiați nouă.

Pentru tine ca tânăr, a avea prieteni și a fi acceptat de un anume grup de persoane este extrem de important. Știu, am trecut pe-acolo, aș fi dat tot ce pot pentru a fi acceptat de colegii din liceu, de băieții din cartier și de cei în preajma cărora doream să fiu. Despre acest subiect, am putea umple pagini întregi însă vreau să mă rezum numai la două lucruri importante despre prietenii tăi:

  1. Prietenii tăi sunt un pilon solid în viața ta. Defapt tânăr – prieteni = o viață dezechilibrată, slabă și fără dinamică.
  2. Prietenii tăi te influențează și îți determină viitorul. Nu la întâmplare avem vorba aceea care zice așa: Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești!

Ca tânăr trebuie să ai prieteni, însă va trebui să îți petreci puțin timp asupra propriei definiții de prieten.

Am spus în introducerea articolului că acești 3 piloni trebuie să îți servească, ție, la construirea unei vieți solide, cu perspective înalte și pregătită pentru performanțe de top. Dacă așa stau lucrurile, ne rămâne acum efortul de a împărți prietenii în două categorii. Am mai scris despre asta într-un alt articol și mă voi repeta (repetiția este mama învățăturii, nu?)

Poți avea 2 tipuri de prieteni:

  1. Prietenii toxici / nocivi – sunt aceia care fac mișto de tine cât de des au ocazia, sunt prietenii aparenți dar care prin spate îți doresc răul, sunt cei care arată tot timpul cu degetul înspre defectele tale și punctele tale slabe (în special în public sub formă de glumă) , sunt prietenii de la care ai dobândit cele mai nocive obiceiuri și vicii (lucruri pe care dacă continui să le faci nu vei ajunge bine defel și tu știi asta). Cu toții îi avem sau i-am avut în viața noastră iar dacă ne-ar întreba cineva de ce suntem prieteni cu aceia, uneori nu am avea nici un răspuns pertinent.
  2. Prietenii benefici – ei sunt aceia care te cunosc cel mai bine și încă te iubesc. Sunt oamenii pe care te poți baza în orice problemă (și atunci când le ceri bani ori să vină cu tine la medic 3 ore) Prietenii benefici sunt cei care te încurajează și se bucură de succesul tău, sunt cei care se pot bucura dacă tu ai luat locul unu și ei nici măcar mențiunea. Cu ajutorul acestor prieteni și relații poți realiza multe și bine este să fii în preajma lor cât mai mult timp posibil.

Am o provocare:

  • ia o foaie A4 goală și împarte-o în două pe verticală, trasează o linie de sus până jos.
  • Scrie pe coloana din stânga sus: prieteni toxici iar pe coloana din partea dreaptă: prieteni benefici
  • Începe să analizezi relațiile tale și trece-le numele în coloana corespunzătoare
  • Acum ai o imagine mai clară asupra prietenilor tăi și categoriei lor
  • Fă tot posibilul să te îndepărtezi de oamenii toxici, nu mai petrece timp cu ei, nu le mai răspunde emailutilor sau mesajelor, nu mai accepta invitațiile lor, trage o linie prin numele lor și spune-le pa-pa!
  • Fă tot ce îți stă în putință să petreci mai mult timp în mediul celor benefici. Inițiați proiecte, înscrieți-vă în cluburi comunitare, faceți voluntariat, ajutați-vă, încurajați-vă și planificați-vă viața cât de frumos posibil.

Dacă faci aceste lucruri îți pot promite că vei vedea cum viața ta va avea un gust mai bun și un viitor mai strălucitor.

Am trecut pe aici, am renunțat la rândul meu la câteva prietenii (cei mai buni prieteni) și nu a fost ușor însă am făcut-o pentru binele viitorului meu. Dacă aș fi pus în fața acestui fapt aș face-o din nou, a meritat!

A doua parte a provocării:

  • analizează-te și vezi tu ce fel de prieten ești pentru alții. Ești toxic sau benefic?
  • Pentru aceia pentru care ești un prieten toxic … ai două opțiuni: fie te schimbi fie îi lași. Nu îți trage înapoi prietenii pentru că nici tu la rândul tău nu ai vrea să fii tras înapoi. Dacă prieteniile acelea sunt prea importante ca să le lași atunci schimbă-ți atitudinea și devino un prieten benefic.
  • Pentru cei care ești un prieten benefic, împărtășește-le acest articol (toate cele 4 părțile) și continuă lucrurile bune pe care le faci.
  • Caută de acum înainte să fii un prieten bun, să poți fi unul din aceia pe care oamenii să se poată baza. Nu este satisfacție mai mare decât să spună cineva: prietenul meu cel mai bun este: numele tău, ori: n-aș fi ajuns aici fără ajutorul și sprijinul numele tău.

De ce ți-am spus toate aceste lucruri? Pentru că știu că funcționează: 3 piloni sănătoși și solizi = o viață de tânăr care poate cuceri lumea!

Te încurajez, ai grijă de pilonii pe care îți construiești viața, face diferența dintre a sta falnic în picioare sau a te prăbuși sub greutatea proprie.

Cu toată prietenia, un fost tânăr cu pilonii bine fortificați,

Ionuț Breb

Cei trei PILONI ai vieții unui tânăr (partea 3/4)

Al doilea pilon – Profesorii

Al doilea pilon începe cu aceiași literă și are aceiași misiune: echiparea ta pentru viața de adult.
Îți spuneam în articolul anterior, că fiecare om de succes a avut o relație bună cu primul pilon: adică familia sau părinții. Vei fi surprins sau nu, să afli că cea mai mare parte a oamenilor care reușesc în viață să facă ceea ce iubesc; să aibă o profesie frumoasă pentru care au talent, un renume în industria lor, un impact durabil și o influență deosebită – pot să îți spună numele profesorului preferat din clasele primare sau liceu ori facultate dar și modul în care acest profesor / profesori i-au influențat.
Vreau să înțelegi în acest articol, importanța profesorilor și responsabilitatea colosală pe care aceștia o au din fiecare 15 Septembrie până la ultimul sunet de clopoțel în 15 Iunie.
O … sunt sigur că poți să îmi spui : stai o clipă, înainte de a vorbi atât de frumos despre profesori, ai face bine să îi cunoști pe ai mei, sunt niște nesuferiți, ne dau atâtea teme, sunt atât de exigenți cu noi, nu ne lasă să copiem, nu ne arată că le pasă de noi …. și așa mai departe.
Nu vreau să te contrazic, știu că sunt profesori care ar trebui să fie la câmp nu la catedră, la control nu la catalog. Dar nu despre ei vreau să vorbesc.Vorbesc despre acei oameni extraordinari care au chemarea de a investi în educația și caracterele tinerilor.

Vorbesc despre profesorii aceia precum cei pe care i-am întâlnit zilele trecute, care fac mai mult decât sunt plătiți să facă, mai mult decât sunt obligați, profesorii care încurajează elevii lor, care plâng și râd împreună cu cei cărora le predau.

Îți las la final un videoclip cu un astfel de profesor. Dar ca acesta sunt alte milioane de profesori care nu sunt sub lumina reflectoarelor așa cum ar merita.

Ca și în primul caz, cel al părinților, nici profesorii nu ți-i prea poți alege. Desigur te poți muta la alte școli, dar nu la nesfârșit. Chiar și atunci când ești la o școală bună tot nu poți decide tu cine să îți predea matematică și cine geografie. Profesorii sunt ceva dat!

Dacă nu îți poți schimba profesorii, ce ar rămâne de făcut?

  • să chiulești?
  • să stai în banca ta neinteresat?
  • să înveți numai pentru nota 5 să treci și tu …
  • să copiezi referate de pe net să le predai ca fiind ale tale?
  • să te răzbuni pe soartă făcându-le orele iad și deranjând întreaga clasă făcând pe măscăriciul?

Ești mult mai bun de atât. Cred că poți profita de această perioadă din viața ta făcând ceea ce îți va aduce peste ani (dar și acum) adevărata bucurie și împlinire.

Trebuie să știi și să crezi că profesorii îți vor binele și că vor să se mândrească peste ani că le-ai fost elev sau student. Este necesar să faci un parteneriat și cu aceștia.

Dacă aș fi încă odată tânăr elev și aș avea această informație știi ce aș face?

Aș merge la diriginte sau la profesorul / profesoara pe care o respect cel mai mult și i-aș spune ce cred sau simt față de dânsul sau dânsa. După ce și-ar reveni din leșin și aceștia, aș mai face un lucru: le-aș cere ajutorul.

Ești tânăr și nu ai toată experiența lor, știi prin câte au trecut? Ești tânăr și nu ai pregătirea lor, ai idee câți ani de studii au la active pe diverse domenii?

Luându-le pe rând:

De ce nu cerem ajutorul?

Majoritatea oamenilor, tineri și adulți au impresia că a cere ajutorul este o dovadă de slăbiciune. Nimic mai fals! Unul din autorii și oratorii mei preferați Les Brown spunea: Cere ajutorul! Nu pentru că ești slab ci pentru că vrei să devii puternic! Cere ajutor, și nu te opri până ce nu îl primești.

Să ceri ajutorul este o dovadă a maturității și tăriei de caracter. Vrei să faci ceva bun și trainic cu viața ta? Cere ajutorul oamenilor potriviți.

Ce poate face profesorul pentru tine?

În medie, ești sub privirile unui profesor aproximativ 4 ani sau 3240 de ore. Calculând un profesor cu care ai 3 ore pe săptămână. Crezi că în acest timp, după zeci de teze sau exemporale date, după nenumărtate ieșiri la tablă, profesorul nu te cunoaște?

Profesorul este pilonul fundamental deoarece îți poate face o analiză obiectivă a zonelor tale cu potențial și te poate ghida corect în alegerea carierei sau a ariei de focalizare. Chiar dacă nu o va face el personal îți va pune toate resursele sale la dispoziție.

Am auzit zilele acestea despre un elev care se înțelegea bine cu profesorii lui, are 21 de ani și studiază la una dintre cele mai puternice universități tehnice din lume în SUA, companii mari de acolo deja îi fac oferte, Microsoft i-a acceptat un internship plătit și foarte probabil îi vor face o ofertă de muncă de nerefuzat. Nu îl cunosc pe el, dar îi cunosc părinții, nu îl cunosc pe el dar îi cunosc foștii profesori. Știu ce relație a avut cu ei și știu cât de mult i-a prețuit.

Ce te oprește din a-ți prețui profesorii? Ei fac o diferență fundamentală în viața ta de tânăr. Profesorii sunt cel de-al doilea pilon din viața ta. Cât de solid este acest pilon în viața ta?

Te încurajez să aplici exercițiul notat mai sus în viața ta, vei fi uimit de rezultate și continuarea tinereții tale.

Curând îți povestesc și despre cel de-al treilea pilon.

Până atunci, îți las un video (click aici) care vreau să te determine să acționezi.