Telling is not selling! Sau despre barierele în comunicare. [Guest post]

Cei mai mulți oameni sunt de acord că între două persoane comunicarea trebuie să fie extrem de simplă pentru a fi eficientă. Este o mare diferență între a vorbi și a comunica. La fel între a povesti şi a vinde. Atunci când comunici, transmiţi în mod evident acel tip de informaţii verbale şi non-verbale, încât obții de la persoana sau persoanele cu care vorbești exact reacţia pe care o doreşti, fie că e vorba de o glumă, o vânzare sau acceptul semnării unui contract. Diferenţa constă în aceea că atunci când doar vorbim avem tendinţa de a ridica ziduri de comunicare între noi, care ne împiedică în a transmite esenţialul, cu o claritate de cristal.

Comunicarea eficientă se confruntă cu mai multe tipuri de bariere.

Cele mai uşor de identificat sunt barierele fizice: uși închise, pereți, ziduri construite, parole de acces, etc. Ele au rolul de a stabili o distanță între oameni, o separare şi se împotrivesc obiectivului comunicării eficiente. Suntem cu toţii de acord că oamenii au nevoie de propriile lor zone de intimitate la locul de muncă, dar amenajarea unui birou care să elimine barierele fizice este primul pas în direcția deschiderii în comunicare. Recent, mai precis în ultimii ani s‑a dezvoltat conceptul de „spaţiu deschis”, prin elaborarea unui design intenționat degajat de obstacole vizuale, exemplul fiind deja cunoscutele ghişee fără geamuri. Acest aspect arhitectural influenţat de comunicare demonetizează compartimentarea spaţiului în favoarea birourilor grupate în jurul unui spațiu central. Astfel fiecare individ are propriul spațiu de lucru dedicat şi nu există bariere vizuale ce ar putea împiedica colaborarea cu colegii. Se încurajează prin acest model o mai mare deschidere și transparenţă, mult mai adecvat contextului actual de lucru în echipă.

Al doilea tip de bariere sunt cele perceptuale, aşadar interne. Cu siguranţă vi s-a întâmplat să vă aflaţi într-o situaţie în care persoana cu care vorbiți să nu vă înțeleagă sau să nu fie interesată de ceea ce aveţi de spus, comunicarea sfârșind în acest caz, prin sabotarea subconștientă a efortului de împărtăşire a punctului de vedere, deci şi a acţiunii . Acest lucru s-a datorat, poate, fie folosirii unui limbaj sarcastic, de desconsiderare sau chiar criptat, ceea ce a dus la pierderea pe parcurs a partenerului de discuţie. Nu sunt puţine exemplele când două persoane urlă una la alta, fără să comunice altceva decât faptul că percep diferit realitatea.

Barierele lingvistice par inerente, când vorbim despre persoane care  nu vorbesc aceeaşi limbă, dar există bariere lingvistice ascunse de care nu suntem întotdeauna conștienți, acele sugerări care nu funcţionează decât în acelaşi context lingvistic. Dacă lucrați într-o industrie bogată în jargon sau limbaj tehnic, trebuie să vă preocupaţi constant de evitarea folosirii acestor cuvinte atunci când vorbiţi cu cineva din afara industriei respective. Imaginaţi-vă că vorbiţi în acest jargon unui copil de 2 ani care, în ciuda faptului că ascultă, nu înţelege nimic. Cum s-ar putea transmite aceste concepte fără a ne baza pe jargon? O narațiune clară şi directă este de preferat unei înşiruiri de termeni de specialitate de neînțeles.

Barierele culturale sunt rezultatul convieţuirii reale a celor mai multe persoane într-o lume tot mai mică. Vorbim de culturi diferite atunci când este vorba de o cultură de la nivelul societăţii şi pur și simplu când este vorba de cultura organizaţională a unei firme. Aceste diferenţe de cultură pot împiedica comunicarea eficientă. În aceste cazuri, este extrem de important să găsim un teren comun, un punct de referinţă în vorbire de unde să se înceapă construcţia comunicării. În situațiile efective de lucru, identificarea unei probleme și găsirea în comun a unor soluţii este un mod foarte eficient de a rezolva problema comunicării, care poate astfel răsturna rapid orice bariere culturale sau instituționale. Pur și simplu, oamenilor le plac rezultatele.

Barierele de gen au devenit o problemă în ultimii ani. Există posibilitatea ca un bărbat să interpreteze greșit cuvintele unei femei, sau invers. Bărbații și femeile au tendința de a-şi forma gândurile în mod diferit, iar acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se comunică între sexe diferite. Această diferență are de-a face cu modul în care creierul fiecărui sex se formează în timpul sarcinii. În general, bărbații sunt mai buni la vederea spațială și la interpretarea conceptelor abstracte, cum ar fi matematica, în timp ce femeile excelează în folosirea limbajului, învăţarea limbilor străine și în zona emoțională. Cu toate acestea, în domenii de vârf, profesioniştii tind să aibă procese similare de gândire, indiferent de gen.

Barierele emoționale pot fi extrem de greu de depășit, de aceea sunt importante de identificat la începerea unei conversații. Suntem adesea învățați, prin educaţia primară, să ne controlăm cuvintele care ne ies pe gură. Depăşirea acestei frici este dificilă, dar absolut necesară. Totul este de a avea încredere deplină în ceea ce spui și de a fi îndreptăţit în a o spune. Oamenii adesea nu sunt siguri pe ei, manifestând trac. Doar având încredere deplină în tine, în ceea ce ai de spus, vei fi capabil să comunici în mod clar, fără a fi prea implicat emoţional.

Barierele interpersonale sunt cele care ne țin în cele din urmă să nu ajungem la comunicarea desăvârşită. Trebuie să ne deschidem, nu doar pentru a fi ascultaţi ci şi pentru a asculta pe alții. Alături de barierele emoţionale, cele interpersonale sunt cele mai dificil de schimbat. Unii oameni îşi petrec întreaga lor viaţă în încercarea de a depăși o slabă imagine de sine sau o serie de prejudecăți adânc înrădăcinate cu privire la menirea lor în lume. Ei sunt incapabili de a păstra legături reale şi autentice cu oamenii, deoarece au prea multe percepții false. Din fericire, leacul pentru acest caz este mai multă comunicare. Prin cooperarea cu alții, vom afla care sunt punctele noastre forte și respectiv punctele noastre slabe. Acest lucru ne va permite ulterior să dăm mai departe ideile noastre într-un mod clar şi simplu. Pur şi simplu!

Comunicarea este o stradă cu dublu sens. Pentru ca alţii să se deschidă spre tine, trebuie să fii tu în primul rând deschis către alţii. Prin depășirea barierelor de comunicare vă veţi asigura că ceea ce vi se spune este exact  – ca transmisie, ca mesaj – cu ceea ce aţi auzit şi de asemenea, mai important, cu ceea ce aţi înțeles (ca sens), de la persoana cu care comunicaţi. În acest fel, puteți fi siguri că punctul dvs. de vedere a fost corect, clar şi neechivoc exprimat.

Eugen ANTAL

 Antreprenor, traeugeniner şi speaker. fondator al clubului de oratorie Oradea Toastmasters. Purtator de cuvânt la Federatia Patronilor Bihor. Pasionat de comunicare, leadership, management de proiecte. Moto-ul său : „Lucrurile pot să nu fie neaparat perfecte, dar e musai să fie perfectibile pentru a străluci prin performanţă.”

Advertisements

2014 la raport! (partea 3/3)

Oamenii din 2014

Suntem ființe sociale, relaționăm cu alți oameni pe aproape toate planurile vieții noastre. Întrebările ce-mi vin în minte sunt:

  • Cine sunt acești oameni?
  • Cum mă influențează ei sau cum m-au influențat ei în 2014?

Vezi tu, relațiile pe care le avem cu semenii noștri pot fi numai de două feluri:

  • Relații toxice – sunt acele relații și acele persoane care ne limitează și delimitează viziunea, viața și ne frâng aripile. Fie că vorbim de școală, carieră, un proiect nou, visurile noastre sau abilitățile ce le avem … sunt acei oameni care ne stabilesc potențialul nostru prin prisma limitărilor și experiențelor lor. Dacă ei nu au putut nici tu nu vei putea, dacă lor l-i se pare că e greu atunci n-ar trebui să încerci! Oameni care te SEACĂ de toate puterile și tot entuziasmul. Îi știi, îi ai în jurul tău, pe unii ești nevoit să-i vezi zilnic.
  • Relații benefice – sunt acei oameni dispuși să asculte, ajute, sacrifice și să te încurajeze la fiecare pas al călătoriei tale! Sunt oamenii bine intenționați care nu renunță la tine, care deși te cunosc în toată splendoarea slăbiciunilor și defectelor tale, încă te iubesc. Oamenii care au crezut în tine când nici măcar tu nu ai crezut și care se bucură de succesul tău ca și cum ar fi al lor. Îi cunoști și pe aceștia … sunt printre cel mai mari binecuvântări de pe pământ.

În urmă cu 6 ani, am auzit și eu lucrurile acestea și nu îmi venea să cred câtă dreptate avea autorul: așa este! Unii oameni îmi sunt toxici iar a petrece timp în preajma lor înseamnă a mă strica și eu, pe când alții, sunt surse nesecătuite de inspirație și încurajare pentru mine.

Te provoc la acest ultim exercițiu, rezultatele te vor uimi ori cel puțin te vor pune pe gânduri:

  1. Ia o foaie de foaie albă, goală
  2. Trage o linie verticală prin mijloc de dus până jos
  3. În partea de sus în prma jumătate scrie Oameni Benefici iar în a doua jumătate Oameni Toxici
  4. Începe să scrii numele oamenilor din viața ta punându-i într-una din cele 2 coloane. Scrie-i unul sub altul să-i vezi bine.
  5. Să începem cu:

Oamenii toxici: te sfătuiesc cu toată prietenia să îți reconsideri gradul de prietenie cu acești oameni. Da știu, doare. Anul acesta am avut parte de o despărțire dureroasă cu un prieten care în ultima perioadă avea o influență negativă asupra mea. Poate nu trebuie să renunți la acea relație de tot ori poate că nici nu ai cum, totuși, poți limita timpul petrecut în compania acelor persoane toxice, poți să decizi cât le mai permiți să intre în viața ta, în ce domenii, poți să decizi să nu le mai destăinui secretele sau ambițiile tale – oricum probabil le-au ridiculizat. Ideea de bază este să ai o hotărâre fermă ACUM pentru a nu te mai lăsa influențat de acest grup de oameni știind că această hotărâre îți va spori încrederea în tine și foarte probabil vei avea mult mai multe rezultate bune.

Oamenii benefici: te rog gândește-te și amintește-ți cum au contribuit ei anul acesta la victoriile tale, la progresul tău, la echilibrul tău emoțional sau spiritual. Poți să și scrii detaliat lucrurile acestea. De exemplu:

Alexandru/Alexandra – A fost singura persoană care m-a vizitat zilnic la spital după operația avută și mi-a trimis mereu citate de încurajare știind cât de mare nevoie am de aceasta.

După ce ai făcut lucrul acesta urmează pasul final al exercițiului nostru, un pas pe care dacă îl faci cu toată responsabilitatea îți poate schimba pentru totdeauna relația cu aceste persoane, în bine.

Scrie un mesaj de mulțumire și apreciere, simplu, personalizat pe situația sau situațiile în care acea persoană te-a ajutat în anul acesta. Dacă ai posibilitatea, scrie-l de mână (are un impact de 10 de ori mai mare), dacă ai curaj și îți poți stăpâni emoțiile și lacrimile dă-i un telefon. Probabil emailul este cel mai convenient mod de a face lucrul acesta. Tu decizi. Important este să fie spontan, sincer și neașteptat de către destinatar.

Dacă vrei să:

  • duci relația la un nivel superior
  • faci un cadou neprețuit
  • clădești încrederea și respectul reciproc
  • te bucuri de sprijin necondiționat și în 2015
  • închei anul 2014 în cel mai bun mod posibil

SCRIE MESAJUL TĂU DE MULȚUMIRE ȘI APRECIERE ȘI TRIMITE-L CELUI CE-L MERITĂ!

Dacă vrei să îmi povestești despre reacțiile și experiențele avute ulterior aș fi bucuros să îmi scrii un email!

Cei 3 AȘI ai oratoriei (partea 3/3)

În final, cel de-al treilea  AS!

Este probabil cel mai greu de practicat, însă cu eforturi, cu înțelepciune, cu pasiune, și în timp se poate deprinde, se poate trăi și folosi:

Scaun golAl treilea AS este reprezentat de un scaun. De regulă un scaun gol.

De fiecare dată când îți pregătești un discurs, când ai grijă la AS-ul 1 – pregătirea, la AS-ul doi – atenția și mintea audienței trebuie să te mai gândești și la al treilea.

Atunci când îmi pregătesc discursurile, îmi iau un timp special pentru a mă gândi la oamenii cărora le voi vorbi și caut să personific individual fiecare membru al ei, să mă gândesc la viețile lor, la speranțele pe care le au, la obiective, la temerile și frământările lor. După acest timp special, am o serie de concluzii personalizate foarte puternice. Sunt pregătit să mă ridic în fața lor și să fiu eu însumi vocea încurajării!

Pe fiecare scaun gol, se va așeza o persoană. O persoană, cu griji, cu probleme, cu înfrângerile ei, cu experiențe și cu preocupări, cu speranțe și visuri … pe fiecare scaun – spunea un autor – se afla o inimă frântă!

Fiecare om care ocupă acel scaun gol are nevoie să știe că există speranță, indiferent de domeniul în care se luptă și cu care se zbate.

Astfel, dacă AS-ul 1 are de-aface cu mintea ta,

AS-ul doi are de-aface cu mintea lor,

Al treilea AS are de-aface cu inima ta și inima lor.

Petrece timp înainte de fiecare discurs și întreabă-te în mod concret, cum îi vei îmbogăți pe cei ce ocupă scaunele goale, cum vor pleca din prezența ta? Mai încurajați, mai plini de speranță, mai încrezători că se poate, mai entuziasmați să se avânte în batăliile vieților lor?

3 AȘI simpli dar atât de neglijați de mulți. Acum îi cunoști, ai acces la ei.

Gravează-ți în minte adânc pentru a nu-i uita și folosește-i de fiecare dată când te ridici să vorbești.

Îți pot promite că discursurile tale vor fi altfel, că tu vei fi altfel, iar lucrul acesta se va vedea, se va auzi, se va simți și se va aplauda cu toată puterea!

Multă înțelepciune în tot ce întreprinzi,

Cu prețuire!

Dacă ți-au plăcut aceste trei articole despre AȘII oratoriei, te invit să dai share și prietenilor tăi, sunt sigur că se vor bucura și îți vor mulțumi pentru acest gest.

Până la următorul articol despre comunicare ține minte: cu acești 3 AȘI poți câștiga oamenii de partea ta!

Cei 3 Ași ai oratoriei (partea 2/3)

În articolul precedent îți spuneam despre primul AS crucial al oratoriei: CĂRȚILE (PREGĂTIREA) – dacă nu ai avut șansa să îl citești, îl poți găsi în arhivă.

Al doilea As: Graficul

Graficul reprezintă nivelul atenției auditoriului.

Înainte, în timp și după ce te-ai pregătit, trebuie să știi că toată strădania ta este pentru beneficiul auditoriului ce va asculta discursul tău.

Așadar, dacă auditoriul nu este cu atenția focalizată înspre tine și înspre mesajul tău, ce efect crezi că va avea acesta? Cât de tare îi va motiva? Ce vor ști ei după ce îți vei încheia cuvântarea?

Insist să fiu plastic în exprimare așa că îți redau mai jos ceea ce experții în comunicare au constatat.

Screenshot 2014-12-27 12.22.44Poți observa cum atenția auditoriului crește imediat după ce vorbitorul își începe prelegerea (pentru că sunt curioși, politicoși, interesați etc) dar, cum, pe măsură ce timpul se scurge, nivelul atenției lor scade accelerat. Pe final se întâmplă ceva interesant, atenția începe să crească, din multiple motive, evident unul dintre ele este acela că vorbitorul anunță că se va apropia de închiere ( .. ultimul lucru pe care vreu să vi-l spus este că …., și în ultimul rând …) toate sunt semnale de încheiere, iar ascultătorii îți oferă din nou parte din atenția lor.

Întrebarea care se pune este: ce faci știind că atenția majorității oamenilor cărora te vei adresa va urma cu exactitate graficul de mai sus? Poți face ceva?

Desigur este un lucru provocator, tocmai de aceea reprezintă al doilea AS al oratoriei.

Momentul în care am conștientizat cât de important este acest AS a fost acela când, în timpul unei prezentări într-o seară, din auditoriu s-a auzit un sunet suspect … de sforăit … un domn cedase oboselii și adormise. Acum …. pentru a-mi liniști conștiința pot spune că oboseala lui a fost de vină însă știu sigur că aș fi putut face ceva pentru a nu-mi adormi ascultătorii.

Abilitatea de a capta atenția oamenilor pentru un timp îndelungat se deprinde, cu mult exercițiu.

Câteva sugestii cu care să pornești la drum sunt:

  • cunoaște-ți audienta – motivațiile, interesele, inclinațiile și preocupările lor. Este mult mai ușor să păstrezi și să crești interesul cuiva atunci când vorbești, dacă îl cunoști și dacă vorbești în rezonanță cu interesele și motivațiile lor.
  • verifică-ți discursul – să ai presărat la fiecare 3-5 minute un element care să trezească atenția auditoriului (umor, afirmație șocantă, statistică, întrebare adresată în sală, poveste, dramatizare prin inflexiunea vocală sau limbajul corpului etc)
  • verifică mediul – temperatura, luminozitatea, sonorul, elemente de decor ce pot distrage atenția etc

Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le poți face pentru a te asigura că oamenii sunt prezenți atât fizic cât și psihic alături de tine și mesajul tău.

Nădăjduiesc că ai înțeles faptul că nu este suficient să ai o pregătire titanică pentru subiectul despre care vorbești ci trebuie să fi și un maestru al aranjării informațiilor astfel încât auditoriul să stea pe marginea scaunelor sorbindu-ți cuvintele pe întreaga durată a discursului tău.

Pentru impactul mesajului tău!

Cei 3 Ași ai oratoriei (partea 1/3)

Cum ar fi dacă ai juca poker, sau unul dintre alte jocuri de cărți, iar de fiecare dată în mâna de cărți primită să ai 3 AȘI?

Cu siguranță ar fi o mână bună de cărți și este foarte probabil ca jocul să fie câștigat de tine. Probabil ai câștiga indifrerent dacă ai ști sau nu toate regulile sau dacă ai avea un adversar priceput.

În articolul de față nu îmi propun să promovez jocurile de cărți, nici pe departe. Nu mă pricep, nu joc și nici nu îmi place. Totuși am găsit o analogie interesantă între Așii cărților de joc și oratoria.

După cum în jocul de cărți Asul reprezintă un element valoros și puternic, tot așa și în oratorie sunt câțiva Ași pe care dacă îi cunoști, și îi dobândești, poți livra cu success si impact maxim un discurs, fără să fii nevoit să cunoști toate elementele de nuanță ale oratoriei.

Înainte de-ai explora, întreabă-te: cum ar fi comunicare mea dacă aș avea acești 3 ași? Prezența mea ar fi mai impunătoare? Mesajul meu ar avea un impact puternic? Aș fi mai stăpân pe mine și pe emoțiile mele? Aș gestiona auditoriul cu success? Aș avea parte de ovații și ropote neîntrerupe de aplauze?

Răspunsul este evident: DA!

Am cunoscut o mulțime de guru în diverse domenii, foarte mulți și în domeniul oratoriei; care îl loc să facă lumină în mintea cititorilor, prin simplificarea lucrurilor, aceștia îi bulversau și mai mult cu rețetele lor complicate. Și eu am fost o victimă a mesajelor lor, poate și ai fost și tu.

Așadar nu te aștepta la lucruri complicate, la adevăruri ascunse până acum de fața omenirii și deținute doar de o mână de iluminați în ale vorbitului în public. Sunt adevăruri fundamentale, vechi de când lumea și pământul, dar pe care nu le-am considerat în profunzime.

Aceasta este provocarea mea: să lași adevărurile următoare să îți pună în mișcare gândurile și înțelegerea, pentru a te bucura de momentele de tip … ahaaaa și pentru a ști ce drum să urmezi de-acum-nainte când va fi să te ridici în fața unui auditoriu, oricărui auditoriu.

Pentru a reține cu mai multă ușurință acești ași, îi vom asocia cu un obiect / lucru familiar ce este într-o strânsă legătură cu asul în sine.

Primul As: Cărțilestudy-skills

Cărțile seminifică studiul și pregătirea (ASUL1) care precede orice discurs.

Pregătirea este primul pas și primul AS. Cunosc o sumedenie de vorbitori și oameni cu pretenții foarte înalte când vine vorba despre prestigiul lor, dar care totuși neglijează pregătirea.

Când te prezinți nepregătit pentru un discurs, lecție, întâlnire sau orice altă ipostază care presupune livrarea unor informații, lucrul acesta se vede foarte limpede prin:

  • încrederea de sine emanată (gesturi, postură, expresie facială etc.)
  • vocabularul sărac și incorect utilizat
  • lipsa profunzimii față de subiectul tratat
  • capacitatea redusă de a raspunde întrebărilor
  • și multe altele

Desigur, aceste lucruri nu sunt bătue în cuie. Unii oameni sunt mai carismatici de felul lor și ar putea fenta ușor partea cu încrederea de sine, sau alții sunt experți în domeniu și au profunzime, însă le lipsesc alte elemente specifice oamenilor nepregătiți.

Acum poate te întrebi: cât și cum ar trebui să mă pregătesc? Există vre-o rețetă în 5 6 7 12 pași? Probabil că există, eu n-o dețin pe cea magică ci pe aceea ce mi-am dezvoltat-o.

Acest subiect în sine ar trebui tratat într-un articol, probabil în urmatoarea ediție a revistei o voi face, până atunci îți voi spune cum procedez eu.

Când am un discurs de susținut în cadrul clubului Toastmasters, începutul pregăririi are loc cu cel puțin o lună înainte de livrarea discursului, după ce am identificat subiectul urmează un proces de studiu care culminează cu scrierea (cuvând cu cuvânt) a discursului.

În medie, pentru un discurs a cărui durată este între 7 și 10 minute, obișnuiesc să petrec de la 5 până la 7 ore de pregătire.

Astfel când mă ridic în fața oamenilor sunt stăpân pe ceea ce voi vorbi iar teama că îmi voi uita ideile sau că voi avea un flux sărăcăcios de cuvinte și perspective …. pur și simplu dispar.

Dacă vrei să fii un orator competent, respectat, ascultat, apreciat și aplaudat: pregătește-te! Acesta este primul as al oratoriei.

Peste acest prim AS îi vom construi și pe următorii doi, dar asta în articolele viitoare. Până atunci îți urez spor în PREGĂTIRE!